INDUMNEZEIREA OMULUI PRIN HAR PDF

Indumnezeirea omului Sfintirea si indumnezeirea omului Astazi, mai mult ca oricand, foarte multi crestini si mai ales tineri, sunt atrasi de fenomenele mistice din afara crestinismului si a Bisericii Ortodoxe. Ei sunt captati de religiile orientale, de mistica indiana, de cultele misterice, de spiritism, de teosofie, de Yoga, de meditatia transcendentala si de tot felul de practici oculte si initieri mistice pe care le propaga diferite religii si secte religioase. Impartasind astfel de practici, cei mai multi dintre aderenti sunt expusi la nenumarate pericole privind sanatatea lor psihica si chiar fizica si, mai mult decat atat, la pierderea mantuirii. De asemenea, secularizarea veacului contribuie si ea la parasirea Sfintei Biserici, spatiu si cadru organizat cel mai sigur si eficient, de a "patimi indumnezeirea". Prin propriile puteri, prin initieri si practici oculte care propaga un misticism al erotismului, al drogurilor si al muzicii decibelice care produc stari de euforie, de extaz, de transa colectiva, omul ajunge la ruina si depersonalizare. Numai in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, firea umana se poate ridica la starea de indumnezeire, pastrandu-si, in acelasi timp, identitatea si individualitatea, "ramanand in intregime om in natura sa, in sufletul sau si in trupul sau, el devine in intregime Dumnezeu in sufletul sau si in trupul sau prin har si prin stralucirea divina, a slavei divine ce i se cuvine in intregime ".

Author:Moogusho Mauzshura
Country:Montserrat
Language:English (Spanish)
Genre:Finance
Published (Last):26 June 2014
Pages:117
PDF File Size:6.88 Mb
ePub File Size:18.1 Mb
ISBN:451-7-34381-669-1
Downloads:53243
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Tauzilkree



Indumnezeirea omului Sfintirea si indumnezeirea omului Astazi, mai mult ca oricand, foarte multi crestini si mai ales tineri, sunt atrasi de fenomenele mistice din afara crestinismului si a Bisericii Ortodoxe. Ei sunt captati de religiile orientale, de mistica indiana, de cultele misterice, de spiritism, de teosofie, de Yoga, de meditatia transcendentala si de tot felul de practici oculte si initieri mistice pe care le propaga diferite religii si secte religioase.

Impartasind astfel de practici, cei mai multi dintre aderenti sunt expusi la nenumarate pericole privind sanatatea lor psihica si chiar fizica si, mai mult decat atat, la pierderea mantuirii.

De asemenea, secularizarea veacului contribuie si ea la parasirea Sfintei Biserici, spatiu si cadru organizat cel mai sigur si eficient, de a "patimi indumnezeirea".

Prin propriile puteri, prin initieri si practici oculte care propaga un misticism al erotismului, al drogurilor si al muzicii decibelice care produc stari de euforie, de extaz, de transa colectiva, omul ajunge la ruina si depersonalizare.

Numai in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, firea umana se poate ridica la starea de indumnezeire, pastrandu-si, in acelasi timp, identitatea si individualitatea, "ramanand in intregime om in natura sa, in sufletul sau si in trupul sau, el devine in intregime Dumnezeu in sufletul sau si in trupul sau prin har si prin stralucirea divina, a slavei divine ce i se cuvine in intregime ".

Asadar tinta omului in crestinism este unirea cu Dumnezeu in Hristos, "de a ajunge un Hristos prin asemanare, adica un fiu adoptiv al lui Dumnezeu, sau de a ajunge Dumnezeu nu prin identitate, ci prin participarea la natura dumnezeiasca". Aceasta participare la natura dumnezeiasca, sau trairea starii de indumnezeire, pentru omul credincios, este nu numai o tinta, ci si un drum nesfarsit si plin de eforturi, de impreuna lucrare si cooperare a omului cu harul necreat al lui Dumnezeu.

Notiunea de indumnezeire 1. Notiunea de indumnezeire in Sfanta Scriptura. Termenul de indumnezeire theosis a fost atribuit sfintilor, adica acelor oameni care participa la indumnezeire, sau, mai bine zis, care "sufera indumnezeirea". Este acea stare pe care o traieste omul patruns de energiile divine, sau, dupa cum afirma parintele Staniloae, "este desavarsirea si deplina patrundere a omului de Dumnezeu, dat fiind ca in alt chip el nu poate ajunge la desavarsire si la deplina spiritualizare".

In limbajul eclesiastic termenul de indumnezeire nu a fost folosit de la inceput, iar in Sfanta Scriptura a purtat diverse denumiri de exemplu: "dupa asemanarea lui Dumnezeu"; " Si a zis Dumnezeu "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea noastra"" Facere I, Acest dupa chipul sunt premisele si posibilitatile pe care le-a pus Dumnezeu in om ca sa ajunga la dupa asemanare, care este partasia cu Dumnezeu.

In aceasta privinta teologul Vladimir Lossky afirma ca antropologia si cosmologia Bisericii de Rasarit au un caracter dinamic. Antropologia rasariteana este ontologia deificarii progresive a omului si a lumii. Omul "este o faptura care a primit porunca sa ajunga Dumnezeu". Un alt termen este desavarsirea. In multe locuri in Sfanta Scriptura exista terenul "desavarsit", ca sa arate pe omul despatimit ajuns la comuniunea si unirea cu Dumnezeu.

De asemenea Sfantul Apostol Pavel marturiseste si el ca Mantuitorul Iisus Hristos "a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori, spre desavarsirea sfintilor Desavarsirea se explica aici prin acea facultate a omului de a comunica cu Dumnezeu, de a se uni din ce in ce mai strans cu deplinatatea dumnezeirii care trebuie sa patrunda si sa transfigureze natura umana, dandu-i astfel valente si potente deosebite.

Indumnezeirea in acest fel este "nu numai o tinta, ci si un progres nesfarsit", pe care omul trebuie sa o urmeze pe tot parcursul vietii. Tot ca termen pentru indumnezeire este folosit si cuvantul infiere. In aceasta privinta Sfantul Apostol Pavel face remarca catre Romani: "Pentru ca n-ati primit iarasi un duh al robiei spre temere, ci ati primit duhul infierii prin care strigam: Avva!

De asemenea Sfantul Evanghelist Ioan, la inceputul evangheliei sale, afirma: "Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu" Ioan I, Termenul de fiu exprima gradul de rudenie cel mai apropiat; exprima faptul ca toate cate are tatal le impartaseste fiului, fiul straduindu-se si el sa faca voia tatalui, sa fie dupa modelul tatalui, pentru ca, asa cum afirma Parintele Staniloae "Dumnezeu si-a aratat iubirea fata de om nu numai prin faptul ca l-a creat dupa chipul Sau, ci si prin faptul ca atunci cand l-a vazut slabit prin reaua folosire a puterilor lui, a facut acest chip propriu Fiului sau, ca sa-l restabileasca si sa-l duca la tot mai mare asemanare cu Sine ".

Termenul acesta il foloseste si Sfantul Apostol Pavel, ca sa arate pe omul indumnezeit, care participa la slava lui Dumnezeu, care slava nu este altceva decat energia necreata a lui Dumnezeu. Dupa parintele profesor Ioannis Romanidis "aceasta cinstire este indumnezeirea. Madularul cinstit este madularul indumnezeit, care, ajuns la indumnezeire, teologhiseste". In afara de acesti termeni, in Sfanta Scriptura sunt folosite si unele expresii care sa indice comuniunea si unitatea omului cu Dumnezeu.

Si sunteti deplini intru El, care este cap a toata domnia si stapanirea" Coloseni II, Acesti deplini, afirma Hierotheos Vlachos "inseamna participarea la lucrarile lui Dumnezeu". Acest partasi dumnezeiestii firi nu insemna ca suntem partasi la firea lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este neparticipant la fire, ci noi sa participam la lucrarea lui Dumnezeu, pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu. Un alt termen folosit in Sfanta Scriptura este acela de sfintenie.

Sfantul Apostol Pavel indeamna totdeauna pe crestini, in epistolele sale, la sfintenie: "Avand deci aceste fagaduinte, iubitilor, sa ne curatim pe noi de toata intinarea trupului si a duhului, desavarsind sfintenia in frica lui Dumnezeu" I Corinteni VII, 1. Tesalonicenilor le da si lor indemn la sfintenie: "Caci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfintirea voastra. De asemenea porunca divina a Mantuitorului este infaptuirea sfintenie de toti cei care cred si urmeaza poruncile sale: "Caci dupa Sfantul care v-a chemat pe voi, fiti si voi insiva sfinti in toata petrecerea vietii voastre.

In ebraica etimologia cuvantului sfintenie sugereaza prin chiar radacina termenului separatia, dislocarea, apartenenta la dumnezeire, in Biserica Ortotoxa, sfintenia ramane unica participare la viata divina, dar si harisma acordata de Dumnezeu sufletului care il accepta si, mai ales, care-i ramane credincios. Un alt termen pentru sfintenie se refera si la cei curati cu inima. In Predica de pe munte, Mantuitorul fericeste pe cei curati cu inima "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu" Matei V, 8.

Cei curati cu inima sunt sfintii, cei care indumnezeiti de Duhul prin harul divin, participa la marele mister al vietii trinitare. Ei anticipeaza pe pamant tainica viata divina din cer, care consta in pace, dulceata si dragostea divina". Toti acesti termeni si toate aceste numiri legate cu termenul indumnezeire nu fac altceva decat sa exprime faptul ca omul, prin fire, este legat de Dumnezeu si are un dor de Dumnezeu, cautand sa participe la dumnezeiresi sa devina fiu al lui Dumnezeu dupa har.

Pentru primii crestini care traiau atmosfera proaspata a traditiei, notiunea de indumnezeire a omului le era dintre cele mai familiare. Majoritatea acestora provenind din mediul paganilor puteau sesiza prapastia dintre ordinea pagana si cea crestina, dintre "omul vechi si omul nou".

Ordinea pagana e de fapt dezordinea pacatului si haosul; ordinea crestina e ordinea harului revarsat prin botez, prin care firea omeneasca este transformata "intunericul nostru se risipeste si, odata invins, devine transparent pentru Duhul, iar omul se invredniceste sa vada slava lui Dumnezeu". Sfantul Irineu al Lyonului este printre primii Sfinti Parinti care, in opera sa, Adversus haereses, vorbeste despre indumnezeirea omului "Cuvantul s-a facut om pentru ca oamenii sa poata deveni dumnezei" "Ori ce este indumnezeirea", explica el, "daca nu impartasirea de viata divina?

Aceasta " impartasire se explica cel mai bine prin vederea luminii, pentru ca a vedea lumina inseamna a fi in lumina si a te impartasi de stralucirea ei.

Tot asa, a vedea pe Dumnezeu inseamna a fi in El si a te impartasi de stralucirea Lui, datatoare de viata. Astfel, cei care vad pe Dumnezeu, se impartasesc de fapt de viata". Aceasta viata nu reprezinta altceva decat energiile divine care spiritualizeaza si deifica omul. Tot in perioada incipienta a crestinismului, Clement Alexandrinul, in lucrarea sa, Stromate, vorbeste despre desavarsirea crestina care consta "in cunoasterea Binelui si asemanarea cu Dumnezeu.

E o fericire-cunoastere". Asadar, pentru Clement Alexandrinul, cunoasterea si gnoza reprezinta desavarsirea. Totusi, in Pedagogul, vorbind de efectele tainei botezului, el afirma: "Botezati, noi suntem iluminati; iluminati, noi suntem adoptati; adoptati, noi suntem desavarsiti; desavarsiti, noi suntem imaterializati".

In gandirea lui Origen intalnim insa o exprimare mai precisa si mai fluida a ceea ce priveste notiunea de indumnezeire. El caracterizeaza intr-un mod deosebit transfigurarea omului: "Cel care examineaza mai adanc lucrurile va spune ca exista dupa Scriptura un anume simt dumnezeiesc pe care numai cei fericiti stiu sa-l dobandeasca, ale carei specii sunt o vedere in stare sa contemple obiecte superioare corpului, de pilda serafimii si heruvimii; un auz capabil sa prinda glasurile ce n-au nici o realitate in acest aer; un gust in stare sa savureze painea vie ce coboara din cer si da viata lumii; un miros care simte miresme cum e aceea a lui Hristos inaintea lui Dumnezeu; un pipait ca acela despre care Iona zice ca a pipait cu mainile lui Cuvantul vietii".

Din descrierea lui Origen, rezulta ca profetii au fost aceia care s-au bucurat de cele dumnezeiesti expuse mai sus. Prin credinta, primeau acel efluviu care-i sfintea, adica acel simt general dumnezeiesc care-i punea in contact cu lumea spirituala, ale carei lucrari tainice le puteau apoi povesti. Acest simt general dumnezeiesc nu e altul decat harul ce da puterea de intelegere a misterelor divine.

Indumnezeirea nu reprezinta pentru Origen simpla contemplatie filozofica, ci este un act moral de asemanare si de participare la divinitate. El distinge clar un progres de perfectiune de la incepatori pana la cei avansati suprema treapta a unirii cu Hristos. Gnosticul lui Origen este deosebit de cel al lui Clement Alexandrinul, pentru ca nu e numai un cunoscator, ci si un ascet, un om duhovnicesc. De asemenea Origen vorbeste despre hristofori, pnevmatofori si teofori.

Dar distinctia de purtatori de Hristos, purtatori de Duhul Sfant si purtatori de Dumnezeu arata umanitatea care se indumnezeieste, fara ca ea sa dispara sau sa fie absorbita de divinitate ". Cu deosebita truda se apleaca asupra notiunii de dumnezeire Sfintii Parinti Capadocieni. Sfantul Grigorie de Nazianz vorbeste despre indumnezeirea omului printr-o schimbare a caracterului sau trupesc "Iisus Hristos a devenit om ca sa poata inalta trupul nostru si a reface chipul si forma omului, astfel ca am putea sa nu mai purtam semnele trupului cum ar fi sexul si nationalitatea, ci doar sa purtam in noi insine pecetea divina".

Autorul intrevede aici indumnezeirea omului anticipand in acelasi timp spiritualizarea trupului realizata printr-o deificare abundenta. In aceasta stare finala a omului trupul va fi eliberat de impuritatea sa, de neajunsurile sale, avand astfel putinta sa contemple pe Dumnezeu, nemaiexistand opacitatea si marginirea carnala.

Sfantul Vasile cel Mare acorda si el o importanta deosebita indumnezeirii efectuate cu ajutorul harului dumnezeiesc "fiind Dumnezeu prin natura Sfantul Duh, indumezeieste prin har toate cele care apartin inca naturii supuse schimbarii". El este Cel care stralucind in cei care s-au curatit de toata intinaciunea, ii face duhovnicesti, prin comuniunea cu El.

In Duhul Sfant putem contempla pe Dumnezeu". Asadar cu ajutorul Duhului Sfant firea umana este strapunsa de energiile divine si ii da putinta de a fi apta sa vada si sa simta chipul Fiului lui Dumnezeu si prin El, Arhetipul, Tatal. Pentru Sfantul Grigorie de Nyssa indumnezeirea reprezinta o intalnire personala a omului cu Dumnezeu, un urcus al acestuia spre comuniunea cu Dumnezeu in Treime, o epectaza cum ii place acestuia s-o numeasca.

Ceea ce este Dumnezeu prin natura, El da omului sa devina acelasi prin har, omul devine prin har, in intregime dumnezeu. Omul iese din natura sa, din muritor devine nemuritor, din stricacios devine nestricacios, din trecator devine nemuritor si din om devine in intregime dumnezeu". Indumnezeirea ce se realizeaza, prin participare la firea divina nu depersonalizeaza pe om, desi omul care participa este totdeauna in Dumnezeu si patruns de Dumnezeu. Dionisie Areopagitul este socotit parintele intregii mistici a Bisericii de Rasarit, aproape nu exista pagina in operele sale in care sa nu se vorbeasca de indumnezeirea omului ca ultim termen al lucrarii harului "Mantuirea nu e posibila" afirma el "decat pentru cei ce se indumenezeiesc, iar indumnezeirea este asemanarea si unirea pe cat se poate cu Dumnezeu".

Asadar indumnezeirea pentru Sfantul Dionisie, nu reprezinta o gnoza divina, ci unirea cu divinitatea, care depaseste orice cunoastere. Omul unit cu Dumnezeu nu se identifica cu El ci devine in intregime al lui Dumnezeu. Caci atunci ne vom impartasi cu mintea nepatimasa si nemateriala de daruirea luminii Lui spirituale si de unirea mai presus de minte, traita in stralucirile necunoscute si fericirile revarsate din raze supradimensionate intr-o imitare mai dumnezeiasca a mintilor mai presus de ceruri, caci atunci vom fi deopotriva cu ingerii.

Pentru Maxim Marturisitorul notiunea de indumnezeire este ideea centrala a spiritualitatii sale, este un act in totalitate supranaturala, o lucrare a lui Dumnezeu "Sfintii afirma el devin ceva ce nu poate niciodata sa apartina cu adevarat puterii naturale, pentru ca natura nu are nici o facultate in stare sa perceapa ceea ce depaseste natura.

Nici un aspect al indumnezeirii nu este produsul naturii, pentru ca natura nu poate sa-L inteleaga pe Dumnezeu. Numai harului divin ii este proprie facultatea de a impartasi indumnezeirea sufletulor in mod analog; atunci natura straluceste cu o lumina supranaturala si se afla transportata dincolo de propriile sale limite ".

Omul indumnezeit este pentru Sfantul Maxim Marturisitorul omul plin de Duhul Sfant, este omul asemenea celui descris de Sfantul Pavel cand afirma "nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine" Galateni II, 20 , este omul care " se bucura deplin de lepadarea a tot ce-i apartine prin natura La Sfantul Simeon Noul Teolog indumnezeirea este socotita ca o stare duhovniceasca pe care omul o poate dobandi si la care sunt chemati toti crestinii.

Ea este unirea cu Hristos, este slava sfintilor indumnezeiti fiind comparata cu slava dinainte de veci a Fiului. Dar, in timp ce acestia vorbesc de vederea slavei dumnezeiesti, mai ales intr-un context hristologic, in legatura cu umanitatea indumnezeita a lui Hristos prin care ne impartasim de lumina dumnezeiasca, Sfantul Sinod infatiseaza aceeasi realitate, dar mai cu seama in plan pnevmatologic. Lumina este tot ce se afla in legatura cu El Aici este vorba de o revelatie a Sfantului Duh, de viata in Har, care nu poate ramane ascunsa ci se manifesta pe trepte superioare ale vietii spirituale, ca lumina.

Cei care nu au primit aceasta lumina, inca nu au primit harul, caci primind harul ei primesc lumina dumnezeiasca si pe Dumnezeu. Cel care reda cel mai precis modul indumnezeirii omului, este Sfantul Grigorie Palama. El face distinctia clara intre fiinta ousia lui Dumnezeu, care ramane incongnoscibila si insondabila, si energiile divine, care sunt puteri, lucrari, manifestari ale fiintei comune ale Sfintei Treimi, ce se comunica omului.

Indumnezeirea reprezinta si pentru el impartasirea de lumina divina "Cel ce se impartaseste de energia divina devine el insusi oarecum lumina; este unit cu lumina si cu lumina vede in plina cunostinta tot ceea ce ramane ascuns celor care nu au acest har Aceasta comuniune cu Dumnezeu, in care cei drepti vor fi in fond transfigurati in lumina si vor deveni ei insisi lumina stralucind ca soarele, constituie fericirea veacului viitor - aceasta stare indumnezeita a creaturilor in care Dumnezeu va fi totul in toti, nu prin fiinta Lui ci prin energia Sa, adica prin harul sau lumina necreata.

Aceasta perihoreza energetica a creatului si necreatului, afirma Vladimir Lossky, "isi gaseste analogia in fiintele care tind sa devina dumnezei prin-har". Premisele indumnezeirii 2. Omul creat dupa chipul lui Dumnezeu. Dupa invatatura crestina, Dumnezeu a creat pe om printr-un act creator special, alcatuind mai intai trupul si apoi sufletul: "Atunci, luand Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie.

KAUTILYA ARTHASHASTRA MALAYALAM PDF

INDUMNEZEIREA OMULUI PRIN HAR PDF

Zugor Modern schools in Europe propose educational goals that aim at an integral development of an individual. There are innumerable implications and consequences that can arise from lack of faith in the realization of the sacrament of marriage. The celebration was to be concluded with the prayer over the spouses, included in the Roman Ritual. Logika Boga Author s: What is essential for the spiritual dimension of every person whether indumnezeireea or not? CEEOL — Browse Subjects Result In spite of the fact that they were confronted to numerous serious social, economic and cultural problems and to an increasing number of religious alternatives, the Romanian young people did not quit the orthodox faith. This isthe existential-theological truth, which the content of this paper emphasizes,according to the Bible and patristic teaching.

BOISSEVAIN JEREMY PDF

.

ISO 15614-3 PDF

.

BUCKHORN BROTHERS SAWYER PDF

.

Related Articles